D’ale ‘dragostii’
Haideţi să discutăm puţin despre dragoste şi despre ce presupune ea. Cu toţii ştim că dragostea vine în diferite mărimi şi culori, dar la fel de bine ştim că nu există şi că nu trebuie să existe decât dragoste adevărată.
Se zice că nu e nevoie de cinci ani(cifră aleasă în mod aleatoriu) să-ţi dai seama, când vine vorba de dragostea adevarată.
Să presupunem, atunci că după cel puţin un an, realizezi asta şi că totul merge strună.
Avem acum două posibilităţi:
1. Mai mulţi ani n-ar face decât ca totul să fie mult mai bine – de cinci ori mai bine!
2. Te plictiseşti, se plictiseşte, sau vă plictisiţi.
Obs.#2. ne spune că nu există dragoste adevarată.
De ce?
Pentru că dragostea adevărată nu cunoşte plictiseala. Ea trece peste obstacole efemere ,banale şi-sau infime – lucruri cu totul şi cu totul opace sufletelor indragostiţilor!
Putem asista, fără dificultate, la paradoxul ce ia naştere aici, având ca concepte antagonice: natura dragostei şi întâmplarea ce se abate asupra-i, acestea aflându-se în relaţii de soiul: Ginere – Soacră, adică la poluri opuse, extreme.
Cum şi de unde izvorăşte atunci plictiseala şi acea hotărâre infernală, ce aduce mai degrabă cu zdrăngănitul metalic produs de un ac de siguranţă la impactul acestuia cu luciul societăţii de tip portelan:
- Hai să ne căsătorim!
- Poate facem şi-un foc în viitorul nostru şemineu! Nu doar pentru că e la modă, elegant, ori dimpotrivă: clasic. Nici măcar pentru că e romantic!! Ci ca nu cumva, doamne fereşte, să se stingă scânteia dintre noi!
Este oare acesta, noul paradox? Sau este, pur şi simplu, cel mai bătrân?
December 30, 2009 at 10:54 am
Dragoste? serios?
Permite-mi sa fac pe scepticul ala grosolan care ridica sprinceana la ce-ai zis, chiar daca o fac doar de-amorul artei.
Avertizare : Pot redacta macar 12 clisee pe rind care-au fost construite de oamenii care n-au intilnit “mirajul de 5 ani” (oameni care au timp sa scrie carti nu bloguri).
Dragostea, daca nu ma-nsel nu dureaza decit in functie de posibilitati. Iubirea, care-i uneori (tot mai rar) rezultatul unei indragosteli mai de durata, poate fi adevarata… si daca tot darimam mituri , nici aia de parinti nu e conditionata genetic, deovada judetul Vaslui in fiecare zi la ora 5.
Ideea cu care e sa raminem .. nu dragostea e de cautat ci iubirea. Ala e sentimentul de…aaaa de awareness fata de cel de linga tine, care iti permite sa stii cu cine vorbesti, sa ii cunosti defectele sa il urasti in 23 de ore din 24 stiind ca in ora aia ramasa poti purta o conversatie in care sa te regasesti. Nu dragostea, dragostea e aia care face din tine Werther(original ending) doar pentru ca nu stiai ca “perechea”/”jumatatea”/”pookie”/”pisi” fumeaza …
Incoerenta e numele meu mijlociu, da iti poti da seama ce vreau sa zic… daca nu… zi si tu ceva urit pe ce scriu eu.
December 30, 2009 at 12:32 pm
Dragostea e cel mai complex lucru, uneori te izbeste fara sa realizezi, alteori vrei tu sa vina si nu vine….cineva mi-a zis ca exista 2 lucruri pe care nu le poti invinge: dragostea si treaba mare…cand vine, vine!!!!
Dragostea e un virus, e o putere speciala..te poate face sa faci cele mai tampite/frumoase lucruri. Ai dreptate cand vb de societatea portelan, insa e unul decolorat si invechit. Sa ne amintim de ca e totusi postmodernism in toate si tot ceea ce e nou e de fapt un vechi schimbat, aceeasi Marie cu alta palrie. Flacara nu mai conteaza, punem accent pe bani, pe succes, pe orice nimic material..poate chiar e nevoie de foc in semineu ca sa ramana flacara.
Chipurile, o relatie incepe cu dragoste (cica) si cu fluturi in stomac insa pe parcurs devine doar…obisnuinta..te obisnuiesti cu celalalt si ramaneti o viata impreuna pt ca v-ati obisnuit unul cu celalalt.
December 30, 2009 at 9:15 pm
apropiat de ce spuneai tu, aleCS, nu mai stiu exact ce mare ganditor/autor a spus, dar ideea e ca daca nu ai facut un lucru nebunesc in numele iubirii inseamna ca nu a fost/nu e iubire. este clichee-ic, ce-i drept, insa cred ca implica acea esenta implacabila ce e cuprinsa in sentimentul acesta.
cred ca iubirea se ripiseste in cazul persoanelor care insista ca au fost indragostite de nenumarate ori sau cel putin eu nu pot pricepe cum e posibil un astfel de fapt. nu se presupune ca finalitatea este o singura mare iubire? probabil fiecare are o energie plina cu iubire in sine, iar daca nu o gestioneaza in mod fericit o pierde cu inutilitatile experimente de mai mici iubiri premergatoare marii iubiri, asa incat, cand vine vorba, efectul in cauza se atrofiaza si se rasufla de tot la un moment dat.
cred ca in zilele acestea lipseste sugestia genuina a interiorului nostru si imi pare rau sa vad cum pana si peste iubire se implementeaza aceasta sugestie a societatii.
iar pana la urma probabil influenteaza si pasiunea preexintenta in fiecare si o anumita vocatie pentru iubire. este bine cand fiecare se impaca cu felul de a iubi al celuilalt. + ca pana la urma nu sunt defectele cele de care ne indragostim si care ne trec dincolo de visul american intr-o lume si mai faina? nu e hiperfondat ce scriu eu aici, dar e foarte subiectiv.
eu una mizez pe o iubire intelectuala si care starneste pasiune cu fiecare noua dimineata si mai ales noapte.
inapoi la al meu faulkner acum.
January 10, 2010 at 5:42 pm
Pentru un prim post, draga Alex. ti-ai propus imposibilul! Sa definesti sau sa intelegi dragostea?! Cind vine vorba de asa ceva, sincer, nu cred ca se mai poate pune problema ratiunii, dar o sa incerc si eu… Dragostea, in parerea mea umila, este o utopie, deoarece are la baza “valori”. Nu se iubeste acum, cum se iubea o data si alte bullshituri de aceasta natura. In cel mai bun caz, dragostea reprezinta o adunatura de oameni, care pot convietui fara sa se ucida sau sa arunce lucrurile celuilalt pe geam…Sunt atit de multe teorii despre Iubire, iar multitudinea teoriilor nu indica o reparare, o concepere etimologica/conceptuala, ci mai degraba reflecta abisul/prapastia intre noi si a intelege Iubirea. Intrebarea ontologica a secolului 21 este: Ce este iubirea?! Cred ca este mai apropiata intelegerea lui Dumnezeu, decit Iubirea, cu tot ce presupune ea. Cit despre mutarea pseudovalorilor in cimpul pecuniar, consider ca ” a long, long time ago, but not that long” se punea accent mult mai mare pe bani, societate, functii, titluri – oare cum se numeau? Ahh da – aristocratii si burgezii. Problema de astazi cu oamenii si legaturile lor argiloase este ca ele se formeaza tocmai pe Iubire. Nu mai exista o institutie de stat sau religioasa, care sa iti impuna normele si pseudovalorile aferente, astfel relatiile se cladesc pe iubire si deseori Iubirea e Iubire: scurta si plina de necazuri.
Scuzati-mi viziunea usor pesimista si nu considerati ca aici vorbeste un om distrus de Iubire, inselat de Aleasa Sufletului Sau, aici vorbeste un tinar care, iubeste Adevarul, pentru ca e atit de relativ.